foto PRIMA SCOALA A SATULUI
Asezat pe versantul vestic al dealului Stinca si pe versantul sudic al dealului Holea, satul Stinca nu are o istorie prea indelungata, fiind atestat documentar cam pe la anul 1830, fiind considerat un catun al satului Zvoristea.
Se presupune ca satul poarta acest nume deoarece, privit din Zvoristea, acesta pare asezat pe o stanca. Dar, asa cum fiecare localitate are o legenda a sa, creata de inteligenta nativa a taranului, e usor de inteles de ce acest sat poarta acest nume. Din punctul cel mai inalt al satului se desfasoara privirii privelistea minunata a satelor vecine, a luncii Siretului, apa acestuia care serpuieste albastra marginind campiile manoase ale comunei. Cand primavara imbraca copacii si inverzeste padurile, satul Stinca are marea bucurie de a se rasfata cu aceste minunatii ale naturii.
Satul nu este foarte mare, are o suprafata de 23, 6 ha. Pe aceasta suprafata locuiesc, in case frumoase, ingrijite aproximativ 500 de locuitori, acest numar variind in functie de plecari in strainatate, reveniri, nasteri, decese.
In acest sat, in care fiecare anotimp are o frumusete aparte, este si Scoala Primara Stinca. A fost infiintata pe 1 septembrie 1914, functionand mai mult timp intr-o cladire micuta, tipic taraneasca. Primul director al scolii a fost Petru Moldovan(foto sus). Multe generatii de oameni ai satului au descoperit bucuria cuvantului scris in aceasta scoala, chiar daca, pentru cei mai multi, aceasta bucurie a fost de numai patru ani. Acum 100 de ani gandirea oamenilor satului era alta, munca campului fiind principala preocupare, dar cele patru clase erau o ,,avere,, pentru multi oameni. In aceasta scoala au lucrat multe cadre didactice si fiecare si-a lasat ceva din fiinta lui in viata satului. Amintirile celor care au trecut pragul acestei scoli sunt pline de respect pentru cei care,,le-au pus condeiu,, pentru prima data in mana. Lacrimi rasarite intre genele ochilor exprima bucuria regasirii unei clipe ascunse in tainica camaruta a sufletului, clipa plina de bucuria copilariei si care, cu toate greutatile vremii, a ramas de o frumusete care nu o egaleaza nimic. De la ei afli cat de respectati erau,,domnii invatatori,, cat de mult a contat fiecare cuvant spus cu blandete sau cu asprime pentru formarea lor. Si cum sa nu-i credem, daca de la aceasta scoala au plecat spre lume tineri care au devenit invatatori, medici, profesori, artisti, ingineri, contabili, meseriasi, care au facut cinste scolii si satului.
foto SCOALA INAINTE DE RENOVARE
Actualul corp de cladire al scolii a fost construit intre anii 1958 si 1960(foto sus), sub conducerea domnului invatator-director Vasilica Ioan. De-a lungul timpului s-au adus imbunatatiri si consolidari deoarece ,,scoala fuge la vale,, dupa cum spune, in monografia ,,Plaiuri si sate zvoristene,, domnul profesor Dascalu Alexandru. ,,Cu sprijinul statului, cu ajutorul satenilor, au reusit sa ancoreze aceasta corabie a educatiei, asigurandu-i stabilitate,, astfel ca, acum, elevii invata in conditii de siguranta.
Printre invatatorii care au facut sa creasca aripi copiilor din acest sat ii mentionam pe urmatorii: Sfichi Haralambie, Enache Iancu, Itco Gheorghe, Prorocu Elena, Halunga Adrian, Vasilica Ioan, Vasilica Eugenia, Ciornei Ioan, Ciornei Ruxandra, Sfichi Gheorghe, Melintei Radu, Melintei Maria, Apetrei Constantin, Sfichi Angela, Minican Cornelia,Zaharia Mihaela,Nechifor Iulia, Sfichi Cornelia, Ionel Cristina si multi altii, dar care au functionat cate un an sau doi. Toti cei enumerati, dar si ceilalti au facut ca elevii sa descopere tainele cartilor, i-au pregatit pentru drumul vietii in asa fel incat fiecare sa se poata integra frumos si cinstit in societate.
Mandria scolii Stinca o reprezinta toti cei care au facut ca numele acestui sat sa ajunga in alte locuri : Maria Bararu, artista interpreta de folclor, Mircea Sfichi - jurnalist, Itco Ioan - profesor, Sfichi Delia – medic, Olaru Lucia - medic, Bararu Aurel - inginer, Olaru Aurelian - inginer, Sfichi Aurel – inginer, Olaru Rodica –profesoara, Olaru Floarea –profesoara, Sfichi Dumitru - ofiter si multi, multi altii. Am enumerat aici doar pe cei care au deja o viata de munca in spate, o cariera, iar cei tineri si entuziasti urmeaza sa cladeasca si ei ,,stanci,, in valtoarea vremurilor ce vor veni, spre mandria comunitatii.
Orice scoala, cat de mica, adaposteste in ea suflete care asteapta sa fie indrumate, educate, sa primeasca din potirul cunoasterii tot ceea ce le este necesar pentru a reusi in viata. Dragostea si daruirea celor care se apleaca asupra acestora se vor reflecta, mai tarziu, in oamenii care vor deveni, la randul lor, profesori, medici, artisti, sau cine stie, astronauti, savanti…
Astazi scoala este noua, renovata.. Uneori, in momentele de liniste, cand murmurul copiilor abia se aude, am impresia ca, undeva ascunse in vechile-i ziduri se trezesc amintirile. Si parca aud:,,Domnule invatator, unde s-a nascut Mihai Eminescu?,, , ,,Doamna invatatoare, a venit primavara!! Sa mergem la ghiocei!,,.. O lacrima de emotie pentru timpurile de demult, pentru timpurile de astazi!
Nimic pe lume nu poate inlocui valoarea scolii, valoarea celor care au ars si ard pentru scoala!
Astazi (2019) scoala a imbracat o haina noua (foto sus) fiind renovata complet si utilata la standarde europene, cu incalzire centralizata, bai moderne si sali de clasa dotate si utilate corespunzator invatamantului primar, cu sprijinul domnului primar Barariu Constantin.
.jpg)
